Atâtea umbre mă-nconjur,
În lumea asta trecătoare,
Cu pasul zilele le fur,
Cu visul, noaptea care moare.

Orașul adoarme profund,
Și-și ard lumânările ceara,
În iarnă, cu glasuri de corbi mă afund,
Și-n palme se stinge țigara.

În racle,prințese, se mistuie-n somn,
Și candela slab luminează,
Tăcerea se plimbă încet ca un domn,
În noapte să steie de pază.

Doar lupii mai urlă-n decor răgușit
Să sperie-n sunete bezna,
Pe bancă m-așez trecător obosit,
Și gerul îmi sfâșie glezna.